Copii și părinți

Furia la copii: cum îi ajutăm să se liniștească

Cum răspundem la crizele de furie ale copiilor: limite clare, calmare, exerciții după episod și semne că este util sprijinul unui specialist.

12 octombrie 2026

Un copil supărat stă lângă câteva cuburi, cu un nor piersică deasupra, iar un adult îngenunchează aproape de el.

Ascultă articolul

5:45

Un copil poate fi furios pentru că un joc s-a terminat, pentru că a pierdut ceva important sau pentru că lucrurile nu merg cum se aștepta. Adultul îl poate ajuta să se liniștească și să își exprime supărarea fără să lovească sau să rănească.1

Exemplele de mai jos sunt orientate spre preșcolari și școlari și se adaptează la ce poate înțelege și exprima copilul.

Furia copilului și felul în care o exprimă

Furia este o emoție. Lovirea, împingerea și aruncarea obiectelor sunt comportamente. Un copil poate fi foarte furios fără să lovească, iar această diferență ne ajută să acceptăm ce simte și, în același timp, să stabilim limite pentru ceea ce face.1

Ce facem în timpul unei crize de furie

Când copilul lovește ori aruncă obiecte, prioritatea este prevenirea rănirii. Îndepărtează obiectele periculoase și creează distanță față de persoanele pe care le-ar putea lovi. Poți spune, de exemplu: „Văd că ești foarte furios. Nu te las să mă lovești. Sunt aici.” Dacă nu poți păstra siguranța, cere ajutor imediat.

Și adultului îi poate fi greu să rămână calm. Înainte să răspunzi, încearcă să îți cobori vocea și să formulezi o singură cerință, cât mai simplă. Nu trebuie să găsești cuvintele perfecte pentru a păstra o limită clară.5

Poți recunoaște supărarea copilului și păstra limita în același răspuns: „Îți doreai să mai stăm în parc și e greu să plecăm. Acum mergem acasă.” Astfel îi arăți că ai înțeles ce își dorește, fără să schimbi decizia.5

În locul mai multor întrebări deodată, încearcă o propoziție scurtă și lasă timp pentru răspuns. O întrebare precum „Vrei să stau lângă tine?” îi oferă o alegere simplă. O îmbrățișare poate fi oferită dacă o dorește; nu trebuie impusă pentru a încheia episodul.

Cum ajutăm copilul să se liniștească

Respirația lentă și relaxarea sunt exemple de modalități de a reduce agitația corpului. Pot fi exersate împreună în momente liniștite și propuse când copilul poate participa. Nu este nevoie să inspire foarte adânc sau să urmeze un număr fix de respirații.1,2

De exemplu: „Eu o să respir puțin mai încet. Dacă vrei, poți încerca și tu.” Dacă refuză, nu transforma exercițiul într-o nouă cerință. Poți rămâne aproape, păstrând limita și oferindu-i timp.

Ajută „perna furiei”?

Lovirea unei perne pentru a „scoate” furia nu are susținere suficientă pentru a fi recomandată. O sinteză a studiilor despre gestionarea furiei, publicată în 2024, a găsit beneficii pentru activitățile care reduc agitația corpului, dar nu un beneficiu general pentru cele care o cresc. Analiza include vârste și activități diferite și nu ne spune dacă exercițiul cu perna este eficace la copii. Această precauție privește lovirea pentru „eliberarea” furiei, nu activitatea fizică obișnuită.2

Gestionarea furiei se exersează și după episod

Când copilul poate reveni la discuție, pornește de la un moment concret: „Te-ai supărat când s-a terminat jocul. Ce ai putea să îmi spui data viitoare?” La un copil mai mic, poți oferi două variante simple, cum ar fi să ceară ajutor sau să spună „Sunt supărat”. Un copil mai mare poate propune propriile idei.

Alege împreună cu el o alternativă pe care o înțelege și exersați-o într-un joc de rol. De exemplu, poți repeta cu el cum să ceară o pauză când ceva îl frustrează. Spune-i ce ai observat: „Ai cerut ajutor înainte să arunci piesele.”5

Un copil și un adult folosesc două figurine într-un joc de rol la masă; una dintre figurine are brațul ridicat.

Discuția nu trebuie să rezolve totul dintr-o dată. Poți reveni la alternativa aleasă într-o situație potrivită. Dacă a stricat ceva, discuția poate include și ce se poate repara, fără etichete precum „ești rău”.

Între episoade, ajută ca trecerile dintre activități să fie mai previzibile. De exemplu, poți stabili dinainte ce urmează după joacă.5

Când cerem ajutor pentru furia copilului

Merită cerută o evaluare când izbucnirile se repetă și afectează viața de familie, relațiile sau participarea la grădiniță ori școală. Sprijinul este important și când copilul se rănește sau îi rănește pe alții, ori când intensitatea episoadelor îi îngrijorează pe adulții care îl îngrijesc. Vârsta, frecvența și durata episoadelor sunt informații utile pentru evaluare, dar nu stabilesc singure un diagnostic.4,5

Un psiholog cu experiență în lucrul cu copii și părinți poate ajuta la înțelegerea situației. Medicul pediatru sau de familie poate fi un punct de pornire dacă există și îngrijorări privind sănătatea ori dezvoltarea.

În programele pentru părinți, adultul poate exersa cum recunoaște emoțiile copilului, cum răspunde la ele și cum păstrează limite clare.3,5,6 Pentru copil, terapia cognitiv-comportamentală poate include exerciții de recunoaștere a furiei și de găsire a unor soluții la conflicte. Aceste forme de sprijin pot reduce comportamentele agresive și pe cele care perturbă repetat activitățile și relațiile copilului. Alegerea se face în funcție de dificultăți și vârstă; rezultatele nu pot fi promise într-un termen fix.5

Un punct de pornire este să observi o situație care se repetă: ce s-a întâmplat înainte, cum a răspuns copilul și ce a părut să îl ajute să se liniștească. Aceste observații îți pot ghida răspunsul data viitoare și sunt utile și dacă alegi să discuți cu un specialist.1

Verifică în profil sau discută cu psihologul despre experiența sa în lucrul cu copii și părinți.

Surse

  1. Sukhodolsky, D. G., Smith, S. D., McCauley, S. A., Ibrahim, K., & Piasecka, J. B. (2016). Behavioral Interventions for Anger, Irritability, and Aggression in Children and Adolescents. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, 26(1), 58–64.
  2. Kjærvik, S. L., & Bushman, B. J. (2024). A meta-analytic review of anger management activities that increase or decrease arousal: What fuels or douses rage? Clinical Psychology Review, 109, 102414.
  3. Zahl-Olsen, R., Severinsen, L., Stiegler, J. R., Fernee, C. R., Simhan, I., Rekdal, S. S., & Bertelsen, T. B. (2023). Effects of emotionally oriented parental interventions: a systematic review and meta-analysis. Frontiers in Psychology, 14, 1159892.
  4. Van den Akker, A. L., Hoffenaar, P., & Overbeek, G. (2022). Temper Tantrums in Toddlers and Preschoolers: Longitudinal Associations with Adjustment Problems. Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics, 43(7), 409–417.
  5. Kalvin, C. B., Zhong, J., Rutten, M. R., Ibrahim, K., & Sukhodolsky, D. G. (2025). Review: Evidence-Based Psychosocial Treatments for Childhood Irritability and Aggressive Behavior. JAACAP Open, 3(1), 14–28.
  6. England-Mason, G., Andrews, K., Atkinson, L., & Gonzalez, A. (2023). Emotion socialization parenting interventions targeting emotional competence in young children: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Clinical Psychology Review, 100, 102252.

Continuă lectura

Mai multe articole

Te-am inspirat?

Primește următoarele noastre materiale direct în inbox. Fără spam, doar conținut ales cu grijă.