Agorafobia: ce este și cum se manifestă

Agorafobia este o teamă legată de situații din care pare greu să pleci sau în care ajutorul pare greu de găsit dacă ți se face rău. Poate apărea în transportul public, într-un magazin aglomerat, la coadă ori când ieși singur de acasă. Nu înseamnă doar frica de spații deschise: contează mai ales grija pentru ce s-ar putea întâmpla acolo și pentru posibilitatea de a primi ajutor.¹

Cum se poate manifesta

Unele persoane evită anumite drumuri sau locuri. Altele merg, dar cu multă teamă ori numai dacă sunt însoțite. De exemplu, cineva poate renunța la autobuz pentru că se teme că, dacă i se face rău între stații, nu va putea coborî. Altă persoană poate face cumpărături doar într-un magazin mic, unde ieșirea este aproape.¹

Frica poate fi însoțită de palpitații, amețeală sau senzația de lipsă de aer. Pentru unele persoane, grija este că vor avea un atac de panică. Pentru altele, este teama că ar putea cădea, pierde controlul ori avea nevoie de ajutor într-un loc din care nu pot pleca ușor. Evitarea poate ajunge să restrângă deplasările, activitățile și întâlnirile obișnuite.¹

Agorafobia și atacul de panică: care este diferența?

Un atac de panică este un episod de teamă intensă, cu simptome care apar rapid. Agorafobia privește teama de anumite situații, care poate duce la evitarea lor sau la suportarea lor cu multă teamă. Cele două pot apărea împreună, dar agorafobia poate exista și fără tulburare de panică. Un atac de panică avut în metrou nu este, singur, un diagnostic de agorafobie.^1,2

Contează și de ce este evitat un loc. O persoană poate evita o petrecere fiindcă se teme că va fi judecată de ceilalți, nu pentru că ieșirea sau ajutorul i se par dificile. Alta poate evita un singur loc după o experiență neplăcută. La evaluare, întrebarea nu este doar „unde apare frica?”, ci și „ce anume pare periculos acolo?”.^1,2

Când este utilă o evaluare

O teamă de moment sau preferința pentru locuri mai liniștite nu înseamnă neapărat agorafobie. Dacă teama ori evitarea persistă și afectează deplasările, munca, relațiile sau activitățile de zi cu zi, o evaluare poate clarifica ce se întâmplă. Un profesionist discută situațiile în care apare frica, ce anticipează persoana, cum se descurcă în acele situații și cât de mult îi este restrânsă viața. Sunt luate în considerare și alte explicații posibile.^1,2,6

Palpitațiile, amețeala ori lipsa de aer pot avea și alte cauze. Dacă sunt intense, neobișnuite sau apar pentru prima dată, este importantă și o evaluare medicală.⁶

Ce poate ajuta

În terapia cognitiv-comportamentală, persoana poate înțelege cum se leagă situațiile temute, senzațiile din corp, gândurile și evitarea. Expunerea poate face parte din plan: apropierea treptată de situațiile dificile, în pași stabiliți împreună cu terapeutul. Această formă de terapie este bine studiată pentru tulburarea de panică, inclusiv când este însoțită de agorafobie.⁴

Într-un studiu cu persoane care aveau tulburare de panică și agorafobie, evitarea s-a redus mai mult când terapeutul le-a însoțit la exercițiile din situații reale decât când exercițiile au fost planificate împreună, dar făcute fără el. Pașii potriviți se stabilesc pentru fiecare persoană în terapie.³

În studiile despre tulburarea de panică, cu sau fără agorafobie, unele programe structurate de terapie cognitiv-comportamentală prin internet au redus simptomele de panică și agorafobie față de așteptarea tratamentului sau simpla informare. Calitatea studiilor a variat, iar rezultatele nu se aplică automat oricărei aplicații ori ședințe video.⁵

Dacă ieșitul din casă a devenit dificil, poți spune asta chiar de la primul contact cu un profesionist. Este o informație utilă pentru a stabili împreună de unde să începeți.