Somatizare: ce înseamnă, exemple și când să ceri ajutor

Somatizarea este un termen folosit când suferința emoțională pare să se exprime prin simptome fizice reale, pentru care evaluarea medicală nu găsește o explicație suficientă. Nu poți concluziona că e vorba de somatizare doar fiindcă simptomele apar într-o perioadă stresantă sau unele analize sunt normale.³

Ce legătură pot avea stresul și simptomele fizice?

De exemplu, cineva observă că durerile de burtă sunt mai supărătoare în săptămânile cu multe griji. Stresul ar putea avea un rol, dar momentul în care apare durerea nu îi stabilește cauza. Poate exista o afecțiune digestivă, pot acționa mai mulți factori sau explicația poate rămâne neclară chiar și după evaluare. Este o observație de discutat cu medicul, nu un caz confirmat de somatizare.^1,3

Stresul poate influența atât reacțiile corpului, cât și intensitatea cu care sunt resimțite unele simptome. Asta se poate întâmpla și când există o boală diagnosticată. Boala rămâne parte a explicației; agravarea în perioade stresante nu înseamnă automat somatizare.¹

Simptomele sunt reale?

Da. Durerea, amețeala sau palpitațiile sunt reale și atunci când evaluarea nu a găsit încă o explicație completă. Faptul că nu știm încă de ce apar nu dovedește că sunt „doar psihologice”.¹

Somatizarea descrie un proces posibil. Nu este același lucru cu tulburarea cu simptome somatice, un diagnostic pe care un clinician îl stabilește ținând cont de simptome, efectul lor asupra vieții și felul în care persoana răspunde la ele. Nici o listă de simptome, nici analizele normale nu stabilesc singure acest diagnostic.^1,3

De ce unele simptome persistă?

Uneori, mai mulți factori contribuie la menținerea unui simptom. O durere care întrerupe somnul poate lăsa persoana obosită. Activitățile devin mai grele, iar îngrijorarea poate ține atenția concentrată pe simptom. Acesta este un posibil cerc al durerii, oboselii și îngrijorării, nu explicația tuturor cazurilor și nici un semn că persoana și-a provocat simptomele.¹

În medicină, „simptome fizice persistente” desemnează simptome supărătoare prezente în majoritatea zilelor, timp de câteva luni, cu sau fără o boală identificată. Termenul descrie durata și impactul lor; nu este un alt nume pentru somatizare.¹

Când să discuți cu un medic?

Dacă apare un simptom nou care te îngrijorează, unul cunoscut se agravează sau simptomele îți afectează viața de zi cu zi, discută cu un medic. Poți descrie când au început, cum se schimbă, ce alte probleme de sănătate sau tratamente ai și ce nu mai poți face ca înainte. Medicul decide ce verificări sunt potrivite; nu există o analiză care să „confirme” somatizarea.¹

Revino la medic dacă simptomele se schimbă ori apar unele noi, chiar dacă o evaluare anterioară nu a găsit o explicație. Discuția poate cuprinde și somnul, îngrijorarea sau stresul. Acestea sunt informații utile despre ce trăiești, nu un motiv de a ignora simptomul fizic.¹

Dacă un simptom apare brusc și este sever, caută ajutor medical de urgență; nu îl pune pe seama stresului.⁴

Ce ajutor poate fi util?

Îngrijirea începe cu tratarea unei afecțiuni identificate, dacă există, și cu un plan discutat cu medicul pentru simptomele care continuă. Sprijinul psihologic poate completa îngrijirea medicală. Într-o terapie structurată, persoana poate explora ce îi agravează simptomele, cum răspunde la ele și cum să reia treptat activitățile afectate. Terapia nu urmărește să îi demonstreze că simptomele sunt imaginare.¹

Unele studii despre simptome fizice persistente și tulburări înrudite sugerează ameliorări modeste după intervenții psihologice structurate. Certitudinea rezultatelor este limitată, iar beneficiul diferă de la o persoană la alta.^1,2

La consult, spune medicului ce simptome ai observat, când au apărut, cum s-au schimbat și ce activități îți sunt mai greu de făcut din cauza lor. Aceste informații pot ajuta discuția despre pașii următori.¹